Acceptarea vaccinării este esențială pentru controlul pandemiei COVID-19 în curs. Personalul medical joacă un rol esențial în implementarea, recomandarea și administrarea vaccinării COVID-19. Înțelegerea influențelor specifice asupra fiecărui comportament permite dezvoltarea unor intervenții specifice și adaptate pentru a îmbunătăți rata de acceptare a vaccinării. Această lucrare prezintă o sinteză calitativă a obstacolelor individuale și contextuale și a factorilor determinanți pentru aceste trei comportamente de vaccinare în 10 țări din Europa și Asia Centrală. Datele calitative din interviuri și discuții de grup cu 378 de lucrători sanitari între decembrie 2020 și martie 2022 au fost sintetizate și organizate în funcție de patru factori COM (capacitate, oportunitate fizică și socială, motivație). Au fost explorate diferențele în funcție de stadiul implementării vaccinului COVID-19 (în pregătire, la începutul și la sfârșitul implementării). Administrarea vaccinării a fost legată de toți cei patru factori. Recomandarea vaccinării a fost legată în principal de capacitate și motivație. În general, asistenții medicali erau bine informați din surse oficiale și considerau vaccinarea ca fiind modalitatea de a pune capăt pandemiei, recunoscând rolul lor important în acest sens. Colegii, familia și prietenii au avut o influență pozitivă asupra deciziilor personale de vaccinare. Cu toate acestea, lacunele de informare au fost evidente, în special în rândul asistenților medicali care s-au bazat pe mass-media („social media”). Îngrijorările cu privire la siguranță și eficacitate, adesea legate de lacunele în materie de informare, au fost amplificate de calendarul accelerat pentru dezvoltarea și aprobarea vaccinului COVID-19. Acest lucru a împiedicat motivația unor asistenți medicali să primească și să recomande vaccinarea, chiar și în țările în care aceasta a fost lansată mai târziu. Efectuarea vaccinării a fost facilitată de sprijinul acordat de organizațiile de sănătate publică, de munca în echipă și de reorganizarea serviciilor, mai evidente în rândul țărilor care au implementat vaccinarea mai târziu. Volumul mare de muncă, stresul și epuizarea profesională au împiedicat punerea în aplicare. Au fost identificați factori complecși și interconectați care afectează comportamentele de vaccinare ale asistenților medicali. Aceste informații ar trebui să stea la baza elaborării unor intervenții cu multiple fațete (de exemplu, formarea abilităților de comunicare, sprijinirea managementului pentru sănătatea mintală a asistenților medicali și implicarea acestora în procesul decizional pentru reproiectarea serviciilor); nu numai pentru vaccinarea COVID-19, pe măsură ce aceasta este integrată în serviciile de rutină, ci pentru imunizarea de rutină în ansamblu.